• Română
  • English
14–20 martie 2016 / Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Elvire Popesco, Universitatea Națională de Muzică / ediția a 6-a

Gala de deschidere

    Sunteți aici

Gala de deschidere

Cu susținerea: 

Regie: 
ALEKSANDR SOKUROV
A mai trecut un veac pe bătrânul continent... Armate numeroase zdrobesc inima civilizației, iar salvele de tun își iau din nou tributul. În vâltoarea masacrului și distrugerii, sunt șterse de pe fața pământului toate lucrurile mărețe, magnifice și sacre, tot ce a fost construit în milioane de minute și ore de muncă asiduă. Jacques Jaujard și Contele Franziskus Wolff Metternich au colaborat pentru a proteja și păstra valoarea inestimabilă a Muzeului Luvru. Aleksandr Sokurov le spune povestea. El explorează relația dintre artă și putere și se întreabă ce ne spune arta despre noi înșine, chiar în mijlocul unuia dintre cele mai devastatoare conflicte cu care s-a confruntat omenirea.

Cu acest film sofisticat, complex și pe de-a-ntregul captivant, Aleksandr Sokurov aruncă o nouă privire visătoare asupra muzeului și realizează un film poetic în proză sau un tablou-instalație animat, în care îmbină cadre din jurnale de știri cu imagini stranii de deasupra străzilor Parisului contemporan (filmate, probabil, cu o dronă) și scene fantastice dramatizate. La treisprezece ani de la Arca rusească – binecunoscutul film construit dintr-un singur plan-secvență, o călătorie prin Muzeul Hermitage din St. Petersburg – Sokurov ajunge acum la Muzeul Luvru din Paris. Francofonia prezintă numeroase încercări de definire a culturii franceze și europeane și a rolului muzeului de a conserva arta și de a oferi o înțelegere a ceea ce înseamnă să fii om. (Peter Bradshaw, The Guardian)

Ar fi imposibil să realizezi o descriere concisă și exactă a filmului Francofonia, întrucât meditația densă și îmbogățitoare a lui Sokurov asupra Luvrului, în general, și asupra stării muzeului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special (dar nu exclusiv) nu poate fi categorisită. Când vezi trailer-ul filmului, ai impresia că e o dramatizare sokuroviană a relației incerte dintre curatorul Luvrului din timpul războiului și ofițerul nazist însărcinat cu prezervarea patrimoniului artistic al Franței. Totuși, urmărind filmul, iese la iveală o imagine mai amplă, în care Sokurov expune Parisul per ansamlu și conceptul filosofic al unui mare muzeu. (Jay Weissberg, Variety)