• Română
  • English
14–20 martie 2016 / Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Elvire Popesco, Universitatea Națională de Muzică / ediția a 6-a

Journeys into Subconscious

    Sunteți aici

    • You are here:
    • Acasă > Festival > Arhivă > Acasă > Filme > Competiție internațională > Journeys into Subconscious

Competiție internațională - Journeys into Subconscious

 
Prezentare curatorială de Andrei Tănăsescu
Filmele incluse în secțiunea Journey Into Our Subconscious ne conduc dincolo de stratul superficial al minţii noastre, dezvăluind ce sălăşluieşte în acel spaţiu captivant al ideilor conflictuale şi extreme, al dorinţelor puternice şi traumelor aflate în stare latentă. Împreună, ele prezintă variaţii formale ale proceselor de conştiinţă care ne guvernează şi, pornind din acest punct, se folosesc de cameră pentru a reflecta proiecţiile (ne)concordante ale eurilor noastre.

Într-o cameră goală, fără decor, două femei de vârsta a doua interpretează o scenă sfâşietoare despre abuzul unui copil. Mărturia se transformă în reconstituire, şi pe tot parcursul filmului, tot acest exerciţiu psihologic care se tot opreşte şi se repetă, creşte în intensitate. În faţa camerei care observă pasiv întâmplările, sunt interpretate detaliile chinuitoare ale traumei psihologice, dând frâu liber unui val de emoţii. Signe, având vârsta de 9 ani, este adusă la viaţă în faţa ochilor noştri, în timp ce luăm parte la purificarea sinelui ei adult. Un film extraordinar prin economia structurii cinematografice, My Mommy, realizat de FALCK, ne scufundă adânc în experienta stării de neputință a victimei. În final, catharsis-ul simţit de ambele părţi se dezvăluie ca având o răspândire mult mai semnificativă, în timp ce o simplă mişcare a camerei transmite un mesaj puternic despre trauma transferată de-a lungul generaţiilor.
 
Produs de către IndieLisboa pentru filmul-omnibus Here in Lisbon (compus și din filmele lui Marie Losier, Dominga Sotomayor și Denis Côté), Freud and Friends, de Gabriel Abrantes, este o adevărată cascadă dezlănţuită de parodii. Purtând acest titlu omonim, filmul lui Abrantes este construit ca un show TV narat de faimosul producător de documentare Herner Werzog, care se duce într-un laborator pentru a-l observa pe cobaiul Abrantes oferindu-se voluntar în experimentele de citire a minții făcute de iubita lui. Abrantes, cunoscut pentru maliția și auto-ironia sa, folosește această oportunitate pentru a rupe bariera unor frici şi dorinţe ale subconştientului (variind de la cele cerebrale la cele corporale), condimentate cu pauze de publicitate (fiți atenți la reprezentarea cu adevărat freudiană a lui Woody Allen!). În substrat găsim aluzii tăioase adresate culturii media despre frumuseţe şi sex, precum şi despre eterna frică de angajament.
 
Câştigător al premiului Cinema & Gioventù pentru Cel mai bun scurtmetraj în 2015 la Festivalul Internațional de Film de la Locarno, filmul lui Marcus Lindeen, Dear Director, este o creație captivantă care vorbeşte despre căutarea identităţii prin intermediul cinematografiei reflectate. În 1980, cântăreaţa de jazz Kazzrie Jaxen a avut parte de o experienţă care i-a schimbat complet viaţa, în timp ce urmărea filmul lui Ingmar Bergman, From the Life of Marionettes. Complet absorbită de cinematografia sa duală și plină de identităţi fragmentare, ea şi-a dat seama că era un 'geamăn supravieţuitor', singurul copil născut dintr-o sarcină de gemeni. Lindeen explorează acest subiect cu deosebit rafinament prin forma cinematografică a fluxului conştiinţei interioare, în secvenţe în care o observă pe Jaxen în timpul procesului de conştientizare a acestei descoperiri. Deşi un film accesibil, dar care ascunde înţelesuri complicate ale naraţiunii si structurii, Dear Director este un minunat objet d’art, plin de muzicalitate cinematografică ce se dezvăluie din ce în ce mai mult, cu fiecare vizionare a lui.

O minunată capodoperă de naraţiune cinematografică, filmul lui David Rodes
Céos | Phoébé, se desfăşoară în mijlocul tărâmului de unde izvorăsc deopotrivă ideile şi gândurile: mintea omului. Pornind de la ideea sa de bază, adânc simbolică, filmul îi prezintă pe protagonişti, femei şi bărbaţi, întâlnindu-se pe o câmpie vastă şi pustie. În timp ce umbrele lor fantomatice aleargă în cerc, una în jurul celeilalte, manifestările lor reale îi aduc faţă în faţă, sub ameninţarea unei imense furtuni de nisip electrice care pare să se apropie. Se rostesc cuvinte într-o limbă necunoscută, are loc un schimb de priviri şi dăruirea simbolică a unei amulete duce la o concluzie. În cadrul acestei structuri simple, mitologia Greciei antice este adusă la realitate, poziţionându-l pe spectator în mijlocul planului conceptual al minţii. Dramatizând întâlnirea cosmică dintre titanii intelectului (Céos) şi cei ai profeţiei (Phoébé), Rodes împărtăşeşte spectatorului cea mai nobilă dintre jertfe: emoţia.
 
Distins cu Menţiunea Specială în cadrul premierei de anul trecut la Quinzaine des Réalisateurs de la Cannes, The Exquisite Corpus, realizat de Peter Tscherkassky, este mult așteptata continuare a filmului Coming Attractions din 2009. Având ca material şi bază tematică imagini erotice culese din surse variate, Tscherkassky îşi foloseşte tehnicile bine-cunoscute pentru manipularea analogului, creând o veritabilă paletă de minunății: ajungând în mijlocul unei colonii de nudişti, un cuplu se apropie de o femeie care doarme pe plajă. Starea ei pur întâmplătoare de visare acaparează totul şi ne trezim aruncaţi în fiecare detaliu vizual al visului erotic al oricărui pasionat al celuloidului. Montajul şi manipularea digitală ghidează structura narativă a filmului lui Tscherkassky despre seducţia şi orgasmul triumfător al corpului, amplificat de colajul hipnotic de sunete realizate de colaboratorul său frecvent, Dirk Schaefer. Prin măiestria sa, The Exquisite Corpus deconstruiește deopotrivă vizualul şi corpul omenesc, într-o delicioasă sărbătoare a extazului.
Regie: 
GABRIEL ABRANTES
Produs de către IndieLisboa pentru filmul-omnibus Here in Lisbon (compus și din filmele lui Marie Losier, Dominga Sotomayor și Denis Côté), Freud and Friends, de Gabriel Abrantes, este o adevărată cascadă dezlănţuită de parodii. Filmul lui Abrantes este construit ca un show TV, purtând numele omonim, narat de faimosul producător de documentare Herner Werzog, care se duce într-un laborator pentru a-l observa pe cobaiul Abrantes oferindu-se voluntar în experimentele de citire a minții făcute de iubita lui. Abrantes, cunoscut pentru maliția și auto-ironia sa, folosește această oportunitate pentru a rupe bariera unor frici şi dorinţe ale subconştientului (variind de la cele cerebrale la cele corporale), condimentate cu pauze de publicitate (fiți atenți la reprezentarea cu adevărat freudiană a lui Woody Allen!). În substrat găsim aluzii tăioase adresate culturii media despre frumuseţe şi sex, precum şi despre eterna frică de angajament.
Regie: 
FALCK
Într-o cameră goală, fără decor, două femei de vârsta a doua interpretează o scenă sfâşietoare despre abuzul unui copil. Mărturia se transformă în reconstituire, şi, pe tot parcursul filmului, tot acest exerciţiu psihologic, care se tot opreşte şi se repetă, creşte în intensitate. În faţa camerei care observă pasiv întâmplările sunt interpretate detaliile chinuitoare ale traumei psihologice, dând frâu liber unui val de emoţii. Signe, având vârsta de 9 ani, este adusă la viaţă în faţa ochilor noştri, în timp ce luăm parte la purificarea sinelui ei adult. Un film extraordinar prin economia structurii cinematografice, My Mommy, realizat de FALCK, ne scufundă adânc în experiența stării de neputință a victimei. În final, catharsis-ul simţit de ambele părţi se dezvăluie ca având o răspândire mult mai semnificativă, în timp ce o simplă mişcare a camerei transmite un mesaj puternic despre trauma transferată de-a lungul generaţiilor. (Andrei Tănăsescu, BIEFF)
Regie: 
DAVID RODES
O capodoperă cerebrală a narațiunii cinematografice, filmul lui David Rodes se desfăşoară în mijlocul tărâmului de unde izvorăsc deopotrivă ideile şi gândurile: mintea omului. Pornind de la ideea sa de bază, adânc simbolică, filmul îi prezintă pe protagonişti, femei şi bărbaţi, întâlnindu-se pe o câmpie vastă şi pustie. În timp ce umbrele lor fantomatice aleargă în cerc, una în jurul celeilalte, manifestările lor reale îi aduc faţă în faţă, sub ameninţarea unei imense furtuni de nisip electrice care pare să se apropie. Se rostesc cuvinte, are loc un schimb de priviri şi dăruirea simbolică a unei amulete duce la o concluzie. În cadrul acestei structuri simple, mitologia Greciei antice este adusă la realitate, poziţionându-l pe spectator în mijlocul planului conceptual al minţii. Dramatizând întâlnirea cosmică dintre titanii intelectului (Céos) şi cei ai profeţiei (Phoébé), Rodes împărtăşeşte spectatorului cea mai nobilă dintre jertfe: emoţia. (Andrei Tănăsescu, BIEFF)
 
Regie: 
PETER TSCHERKASSKY
Distins cu Menţiunea Specială în cadrul premierei de anul trecut la Quinzaine des Réalisateurs de la Cannes, The Exquisite Corpus, realizat de Peter Tscherkassky este mult așteptata continuare a filmului Coming Attractions din 2009. Având ca material şi bază tematică imagini erotice culese din surse variate, Tscherkassky îşi foloseşte tehnicile bine-cunoscute pentru manipularea analogului, creând o veritabilă paletă de minunății: ajungând în mijlocul unei colonii de nudişti, un cuplu se apropie de o femeie care doarme pe plajă. Starea ei pur întâmplătoare de visare acaparează totul şi ne trezim aruncaţi în fiecare detaliu vizual al visului erotic al oricărui pasionat al celuloidului. Montajul şi manipularea digitală ghidează structura narativă a filmului lui Tscherkassky despre seducţia şi orgasmul triumfător al corpului, amplificat de colajul hipnotic de sunete realizate de colaboratorul său frecvent, Dirk Schaefer. Prin măiestria sa, The Exquisite Corpus deconstruiește deopotrivă vizualul şi corpul omenesc, într-o delicioasă sărbătoare a extazului. (Andrei Tănăsescu, BIEFF)
Regie: 
MARCUS LINDEEN
Câştigător al premiului Cinema & Gioventù pentru Cel mai bun scurtmetraj în 2015 la Festivalul Internațional de Film de la Locarno, filmul lui Marcus Lindeen, Dear Director, este o creație captivantă care vorbeşte despre căutarea identităţii prin intermediul cinematografiei reflectate. În 1980, cântăreaţa de jazz Kazzrie Jaxen a avut parte de o experienţă care i-a schimbat complet viaţa, în timp ce urmărea filmul lui Ingmar Bergman, From the Life of Marionettes. Complet absorbită de cinematografia sa duală și plină de identităţi fragmentare, ea şi-a dat seama că era un 'geamăn supravieţuitor', singurul copil născut dintr-o sarcină de gemeni. Lindeen explorează acest subiect cu deosebit rafinament prin forma cinematografică a fluxului conştiinţei interioare, în secvenţe în care o observă pe Jaxen în timpul procesului de conştientizare a acestei descoperiri. Deşi un film accesibil, dar care ascunde înţelesuri complicate ale naraţiunii si structurii, Dear Director este un minunat objet d’art, plin de muzicalitate cinematografică ce se dezvăluie din ce în ce mai mult, cu fiecare vizionare a lui. (Andrei Tănăsescu, BIEFF)