• Română
  • English
14–20 martie 2016 / Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Elvire Popesco, Universitatea Națională de Muzică / ediția a 6-a

Rotterdam Film Festival: You Run Through My Veins

    Sunteți aici

    • You are here:
    • Acasă > Festival > Arhivă > Acasă > Filme > Programe tematice > Rotterdam Film Festival: You Run Through My Veins

Rotterdam Film Festival: You Run Through My Veins

Cu susținerea: 

 
Prezentare curatorială de Adina Marin
Continuând colaborarea de succes cu inovatorul Festival Internațional de Film de la Rotterdam (IFFR), BIEFF prezintă o selecție a producțiilor ce incită la reflecție nominalizate la Premiile Tiger pentru Scurtmetraj din 2015 în cadrul secțiunii You Run Through My Veins. Depășind concepțiile tradiționale despre familie și mai ales pe cele care vizează dinamicile transgeneraționale, atât la nivel individual, cât și la nivelul societății, filmele incluse în această secțiune vă invită să reflectați asupra modurilor în care percepem realitatea, aceasta fiind dezvăluită din perspective subiective neașteptate.

Punând sub semnul întrebării credințe și practici de divinație ancestrală din societățile sud-africane, artistul vizual Ben Russell (câștigătorul Marelui Premiu BIEFF 2013 pentru filmul River Rites) revine la București cu Greetings to the Ancestors, câștigătorul Premiului Tiger pentru Scurtmetraj, o cercetare a puterii divine a viselor și a felului nevăzut prin care spiritul strămoșilor noștri dăinuie în venele noastre. Ben Russell îmbină elemente de documentar, etnografie și cinema oniric, pentru a ilustra fluiditatea frontierelor conștiinței, frontiere care se dizolvă și se extind. Camera de filmat este fie implicată antropologic în cadrul ceremoniei de inducere a transei a Congregației Jericho, fie urmărește tăcut vindecători sau poeți care descriu vise însuflețite, induse de halucinogenul numit African Dream Root ('Rădăcina africană a visului'), ca într-un final să gonească de-a lungul peisajului african, un filtru roșu suprarealist aplicat pe obiectivul ei. Este un exercițiu în ceea ce Ben Russell definește drept etnografie psihedelică: o manieră de a permite fenomenelor aparent obiective ale existenței să fie în permanență modificate de către experiența profund subiectivă.
 
În Raymond, Nina Yuen creează un spațiu intim în care nota profund personală se contopește cu condiția umană în genere. Filmul reprezintă un așa zis monolog al tatălui regizoarei, dar se dovedește a fi o descriere indirectă a istoriei familiei acesteia. Narațiunea percutantă din punct de vedere vizual trece liber și jucăuș de la calculele cele mai stranii (precum numărul de kilometri parcurși cu mașina de la casa lor până la școală sau echivalentul în calorii al cantității de fructe pe care tatăl regizoarei le-a cules în decurs de șaptesprezece ani), la amintirii din copilăria tatălui ei și rememorări ale momentelor în care el era un tânăr tată și ea un bebeluș. La un moment dat, artista împletește ingenios subiecte profunde în țesătura narațiunii, subiecte precum originile universului, mortalitatea și trecerea timpului, acestea având un efect captivant și creând un discurs personal tandru și fermecător despre moștenirea spirituală și emoțională de care se bucură.
 
Într-o încercare de a-și trasa propria existență pe coordonate de timp, spațiu și istorie familială, Martijn Veldhoen direcționează camera de filmat către istoria mamei sale, într-un experiment cinematografic unic. Time and Place, A Talk with My Mom prezintă povestea a cincizeci de ani din viața mamei lui Veldhoen. Ea s-a îndrăgostit de tatăl lui și au avut patru copii împreună. Au urmat o despărțire dureroasă și anii grei în rolul de mamă singură a patru copii. Dincolo de amintirile sale, suntem martorii turbulentelor schimbări culturale și sociale din anii 60, 70 și 80. Neavând la dispoziție suficient material video înregistrat, Martijn Veldhoen utilizează cu măiestrie reconstituiri vizuale originale pentru a crea o narațiune personală și sensibilă.
Regie: 
NINA YUEN
În Raymond, Nina Yuen creează un spațiu intim în care nota profund personală se contopește cu condiția umană în genere. Filmul reprezintă un așa zis monolog al tatălui regizoarei, dar se dovedește a fi, de fapt, o descriere indirectă a istoriei familiei acesteia. Narațiunea percutantă din punct de vedere vizual trece liber și jucăuș de la calculele cele mai stranii (precum numărul de kilometri parcurși cu mașina de la casa lor până la școală sau echivalentul în calorii al cantității de fructe pe care tatăl regizoarei le-a cules în decurs de șaptesprezece ani), la amintirii din copilăria tatălui ei și rememorări ale momentelor în care el era un tânăr tată și ea un bebeluș. La un moment dat, artista împletește ingenios subiecte profunde în țesătura narațiunii, subiecte precum originile universului, mortalitatea și trecerea timpului, acestea având un efect captivant și creând un discurs personal tandru și fermecător despre moștenirea spirituală și emoțională de care se bucură. (Adina Marin, BIEFF)
Regie: 
MARTIJN VELDHOEN
Într-o încercare de a-și trasa propria existență pe coordonate de 'timp', 'spațiu' și istorie familială, Martijn Veldhoen direcționează camera de filmat către istoria mamei sale, într-un experiment cinematografic unic. Time and Place, A Talk with My Mom spune povestea a cincizeci de ani din viața mamei lui Veldhoen. Ea s-a îndrăgostit de tatăl lui și au avut patru copii împreună. Au urmat o despărțire dureroasă și anii grei în rolul de mamă singură a patru copii. Dincolo de amintirile sale, suntem martorii turbulentelor schimbări culturale și sociale din anii '60, '70 și '80. Neavând la dispoziție suficient material video înregistrat, Martijn Veldhoen utilizează cu măiestrie reconstituiri vizuale originale pentru a crea o narațiune personală și sensibilă (Adina Marin. BIEFF)
Regie: 
BEN RUSSELL
Cercetând credinţe şi practici de divinație ancestrală din societățile sud-africane, Greetings to the Ancestors câştigător al Premiului Tiger pentru Scurtmetraj, abordează lumea invizibilă şi investighează puterea divină a viselor. Ben Russell îmbină elemente de documentar, etnografie și cinema oniric, pentru a ilustra fluiditatea frontierelor conștiinței, frontiere care se dizolvă și se extind. Camera de filmat este fie implicată antropologic în cadrul ceremoniei de inducere a transei a Congregației Jericho, fie urmărește tăcut vindecători sau poeți care descriu vise însuflețite, induse de halucinogenul numit African Dream Root (Rădăcina africană a visului), ca într-un final să gonească de-a lungul peisajului african, un filtru roșu suprarealist aplicat pe obiectivul ei. Este un exercițiu în ceea ce Ben Russel definește drept etnografie psihedelică: o manieră de a permite fenomenelor aparent obiective ale existenței să fie în permanență modificate de către experiența  profund subiectivă. (Adina Marin, BIEFF)