• Română
  • English
14–20 martie 2016 / Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Elvire Popesco, Universitatea Națională de Muzică / ediția a 6-a

Urban Rituals

    Sunteți aici

    • You are here:
    • Acasă > Festival > Arhivă > Acasă > Filme > Competiție internațională > Urban Rituals

Competiție internațională - Urban Rituals

 
Prezentare curatorială de Andrei Tănăsescu
Cu toții luăm parte la ritualuri, fie că suntem sau nu conștienți de asta (e doar o chestiune de perspectivă). Uneori, participăm la aceste ceremonii culturale fără să știm, împinși de un curent nevăzut care ne formează și ne definește. Alteori, implicarea noastră este deliberată, atrași fiind în ritualul unei conștiințe colective.

Programul tematic competițional Urban Rituals prezintă filme care pun în discuție variile noastre practici socio-culturale ritualice. Fie parte din cultura “dominantă”, fie parte din diverse „sub-culturi”, aceste cutume se manifestă cu o forță vitală, care le face pe fiecare din ele unice și indispensabile pentru cei care le practică. Cine știe? Poate te regăsești și tu însuți în ele.
 
Dacă La Trahison Des Images a lui Magritte 'nu este o pipă', potrivit lui Scott Cummings 'Buffalo Juggalos nu e un documentar'. Filmul debutează ca un portret stilizat al comunității americane Juggalo, grupul de fani devotați ai trupei de rapcore Insane Clown Posse (și ai trupelor afiliate aceleiași case de discuri). În decoruri urbane prozaice, ascunși în spatele machiajului lor ritualic, un grup de Juggalos privesc direct în obiectiv - ne privesc - cu o nonșalanță pasivă. Totuși, cu fiecare nouă 'natură moartă', pe măsură ce ethos-ul Juggalo devine manifest, atrăgându-ne în spiritul lui suprarealist, o senzație de neliniște tulbură comfortul suburbiei. În cele din urmă, suntem seduși și abandonați de această adevărată celebrare a Americii sub-culturale, o forță vitală viscerală a cărei filosofie de viață este „No Fucks Given”.
 
Sub cerul senin al 'visului american', Mara Trifu 'ajunge la stele' în Perfection Is Forever, o alegorie observațională despre nesfârșita căutăre a frumuseții și plenitudinii. În Los Angeles, într-o cultură a extravaganței și a alter-ego-urilor, suntem ghidați de doi cruciați ai 'idealului': un imitator al lui Superman și un travestit pe nume MonaLiza Doomsday. Surprinşi în mediul lor de la periferia orașului agitat, cei doi ne poartă prin ritualurile lor de înfrumusețare, în care sânii sunt strânși, machiajul e aplicat și toate produsele importante de îngrijire a părului produc buclele de Superman. În public, societatea strigă 'acțiune' și interpretarea rolului fiecăruia începe. Abordarea specifică regizoarei, de a transfigura realitatea prin realism magic, oferă o notă profundă mesajului de final al filmului: într-adevăr, există un Superman in fiecare din noi.

Douwe Dijkstra revine la BIEFF cu cel mai recent film al său, premiatul Supporting Film. O scrisoare de dragoste (și de ură) adresată cinema-ului, filmul inteligent și inventiv al lui Dijkstra explorează relația zbuciumată dintre tine, spectatorul, și cinema. Fie că se întâmplă în comunitate sau în solitudine, experiența personală a vizionării de filme este examinată cu minuțiozitate de spectatori de toate vârstele, ale căror mărturii înregistrate devin, în mâinile pline de fantezie ale lui Dijkstra, lumi în sine, pline de exuberanță copilărească și încăntări artizanale. De la creditele de la început până la cele finale şi în tot ce se află la mijloc, idiosincrazii individuale se confruntă şi fuzionează cu limbajul filmic, într-o celebrare a cinema-ului şi a forței lui de a ne suspenda neîncrederea.

Cum face față un oraș de 20 de milioane de locuitori cu un sistem de canalizare învechit, cu risc zilnic de inundații de proporții din cauza cantităților uriașe de deșeuri acumulate în conducte? De peste 30 de ani, Julio César cú Cámara, scafandru de mare adâncime, se scufundă în terra fluida orașului Mexico City, pentru a desfunda căile subterane pe care circulă deșeurile comunității. În viziunea lui Esteban Arrangoiz, povestea lui Julio transcende utilitatea sa socială. Fiecare scufundare devine, pentru Julio și implicit pentru noi, un act ritualistic, care ne transpune într-un altered state of consciousness, purtându-ne, via fascinante peisaje abstracte cu deșeuri filmate pe un 16mm pictural, într-un teritoriu misterios, tăcut și întunecat. O fascinantă 'călătorie spre centrul pământului', The Diver este un captivant pelerinaj metafizic în slujba comunității.
Regie: 
DOUWE DIJKSTRA
Douwe Dijkstra revine la BIEFF cu cel mai recent film al său, premiatul Supporting Film. O scrisoare de dragoste (și de ură) adresată cinema-ului, filmul inteligent și inventiv al lui Dijkstra explorează relația zbuciumată dintre tine, spectatorul, și cinema. Fie că se întâmplă în comunitate sau în solitudine, experiența personală a vizionării de filme este examinată cu minuțiozitate de spectatori de toate vârstele, ale căror mărturii înregistrate devin, în mâinile pline de fantezie ale lui Dijkstra, lumi în sine, pline de exuberanță copilărească și încăntări artizanale. De la creditele de la început până la cele finale şi în tot ce se află la mijloc, idiosincrazii individuale se confruntă şi fuzionează cu limbajul filmic, într-o celebrare a cinema-ului şi a forței lui de a ne suspenda neîncrederea. (Andrei Tănăsescu, BIEFF)
Regie: 
MARA TRIFU
Sub cerul senin al 'visului american', Mara Trifu 'ajunge la stele' în Perfection Is Forever, o alegorie observațională despre nesfârșita căutăre a frumuseții și plenitudinii. În Los Angeles, într-o cultură a extravaganței și a alter-ego-urilor, suntem ghidați de doi cruciați ai 'idealului': un imitator al lui Superman și un travestit pe nume MonaLiza Doomsday. Surprinşi în mediul lor de la periferia orașului agitat, cei doi ne poartă prin ritualurile lor de înfrumusețare, în care sânii sunt strânși, machiajul e aplicat și toate produsele importante de îngrijire a părului produc buclele de Superman. În public, societatea strigă 'acțiune' și interpretarea rolului fiecăruia începe. Abordarea specifică regizoarei, de a transfigura realitatea prin realism magic, oferă o notă profundă mesajului de final al filmului: într-adevăr, există un Superman in fiecare din noi. (Andrei Tănăsescu, BIEFF) 
Regie: 
SCOTT CUMMINGS
Dacă La Trahison Des Images a lui Magritte 'nu este o pipă', potrivit lui Scott Cummings 'Buffalo Juggalos nu e un documentar'. Filmul debutează ca un portret stilizat al comunității americane Juggalo, grupul de fani devotați ai trupei de rapcore Insane Clown Posse (și ai trupelor afiliate aceleiași case de discuri). În decoruri urbane prozaice, ascunși în spatele machiajului lor ritualic, un grup de Juggalos privesc direct în obiectiv - ne privesc - cu o nonșalanță pasivă. Totuși, cu fiecare nouă 'natură moartă', pe măsură ce ethos-ul Juggalo devine manifest, atrăgându-ne în spiritul lui suprarealist, o senzație de neliniște tulbură comfortul suburbiei. În cele din urmă, suntem seduși și abandonați de această adevărată celebrare a Americii sub-culturale, o forță vitală viscerală a cărei filosofie de viață este „No Fucks Given”. (Andrei Tănăsescu, BIEFF) 
Regie: 
ESTEBAN ARRANGOIZ
Cum face față un oraș de 20 de milioane de locuitori cu un sistem de canalizare învechit, cu risc zilnic de inundații de proporții din cauza cantităților uriașe de deșeuri acumulate în conducte? De peste 30 de ani, Julio César cú Cámara, scafandru de mare adâncime, se scufundă în terra fluida orașului Mexico City, pentru a desfunda căile subterane pe care circulă deșeurile comunității. În viziunea lui Esteban Arrangoiz, povestea lui Julio transcende utilitatea sa socială. Fiecare scufundare devine, pentru Julio și implicit pentru noi, un act ritualistic, care ne transpune într-un altered state of consciousness, purtându-ne, via fascinante peisaje abstracte cu deșeuri filmate pe un 16mm pictural, într-un teritoriu misterios, tăcut și întunecat. O fascinantă 'călătorie spre centrul pământului', The Diver este un captivant pelerinaj metafizic în slujba comunității. (Andrei Tănăsescu, BIEFF)